Astăzi începe la Taizé o întâlnire cu totul specială: cel de-al treilea sfârșit de săptămână dedicat prieteniei între tinerii creștini și musulmani. Tuturor celor care tocmai au ajuns pentru a participa la manifestările dedicate acestui eveniment, le urez bun-venit; același bun-venit și vorbitorilor aparținând ambelor religii care vor interveni în cursul sesiunii de întâlniri.

După câțiva ani, am aprofundat legăturile noastre de prietenie cu credincioșii musulmani. La Chalanon, o localitate din apropiere, am legat o prietenie frumoasă cu imamul Ahmed Belghazi, care este printre noi în seara aceasta.

El ne-a ajutat să primim și să însoțim tineri refugiați musulmani, provenind în special din Soudan și Afganistan, pe care noi i-am primit începând cu anul 2015; la aceștia se adaugă și o familie din Siria. Chiar dacă acum au plecat să-și găsească un loc și să-și urmeze viața lor în Franța, rămânem recunoscători pentru prezența lor printre noi.

O altă legătură, chiar mai veche cu tradiția musulmană, este creată prin frații care trăiesc în Bangladesh și Senegal, în cartiere unde populația este majoritar musulmană. Acolo, prezența lor permite dezvoltarea unor relații cu adevărat frățești.

Acum câteva luni, am luat parte la o frumoasă întâlnire ecumenică la Beirut în Liban, răspunzând astfel al invitația mai multor Biserici de acolo. Acea întâlnire a avut o dimensiune inter-religioasă cu totul specială, deoarece ziua 25 martie este în Liban zi națională în onoarea Maicii Domnului, sărbătorită atât de creștini cât și de musulmani.

Dacă vrem să urmăm calea unui dialog inter-religios, trebuie să ne gândim că lumea actuală are nevoie de punți de legătură, mai mult decât de ziduri. Mă gândesc la un exemplu, acum câteva luni, aflam despre întâlnirea la Abu Dhabi, între Papa Francisc și Marele Imam de Al Azhar din Cairo.

În Declarația lor comună se menționează printre altele : « Credința îl face pe credincios să vadă în cel de lângă el un frate care trebuie ajutat și iubit (…) Cel care crede în Dumnezeu este chemat să-și exprime această fraternitate umană, păzind creația - lumea înconjurătoare și tot universul și susținând pe fiecare persoană, în mod special pe cei care se află în mari nevoi și pe cei săraci ».

Pe tot parcusul acestui an, vom reflecta la tema ospitalității. Aceasta constituie un apel la generozitate îndreptată înspre străin sau înspre cel care bate la ușa noastră. Dar ospitalitatea face parte și din identitatea lui Dumnezeu. De fapt, putem spune că Dumnezeu Însuși este izvorul ospitalității: El ne primește pe toți fără vreo condiție prealabilă, deoarece Domnul dorește fericirea noastră.

Pentru noi, creștinii, în primul rând, prin chipul și mesajul lui Hristos realizăm că Dumnezeu este iubire. Da, prin Hristos, Dumnezeu a devenit unul dintre noi ca să primească umanitatea. Înviat, Domnul rămâne la ușa noastră smerit și bate. Precum un sărac, el așteaptă și speră să aibe parte de ospitalitatea noastră. Dacă cineva dintre noi Îi va deschide, Hristos va intra.

În orice dialog inter-religios autentic trebuie să fim atenți să îl respectăm pe celălalt, chiar dacă acesta este diferit de noi. Da, pentru a face să crească frățietatea și prietenia trebuie să refuzăm orice fel de a-l forța pe celălalt să gândească la fel ca noi. Putem astfel să descoperim că o prietenie veritabilă este posibilă și între persoane care gândesc diferit, înclusiv despre teme esențiale!

Bineînțeles, această prietenia prezintă, fără îndoială, și un aspect dureros, acela că bogăția credinței mele nu poate fi primită și împărtășită în mod deplin de către celălalt. Chiar și aceste limite tainice, suntem chemați mereu să-l iubim și să-l respectăm pe celălalt așa cum e, să încercăm din răsputeri să cunoaștem ce crede și cum trăiește celălalt.

Fie ca aceste zile la Taizé să permită fiecăruia din noi să experimenteze o mărinimie a inimii. Da, să ne primim reciproc și să ne lăsăm primiți de către celălalt – fratele sau sora mea, persoana pe care o am în față, străinul. Mulțumită acestor întâlniri pe care le trăim astăzi putem simți că suntem de fapt o singură familie umană.
„Deși unii tineri sunt speriați de viitor iar această frică îi ține imobilizați, există în lume, și tineri inventivi și creativi. (...) De asemenea, aceștia caută, cu tot sufletul, să pregătească un viitor de pace (...). Mai mult decât își pot da seama, ei sunt deja capabili să facă din viața lor o lumină care strălucește în jurul lor".

Aș dori acum să dau cuvântul lui Reem, un tânără musulmană din Liban care reprezintă alături de Jamal, fundația Adyan. Ei ne vor oferi informații despre munca lor și scopul prezenței lor printre noi.

"În fața unei conștiințe fără precedent a diversității religioase, precum și în fața pericolelor de conflicte, dialogul inter-religios este o necesitate vitală. Este datoria nostră să reflectăm împreună la credința noastră religioasă și la tradiția noastră care mișcă percepția reciprocă și poate să o înalțe spre noi nivele de înțelegere", așa cum spune Părintele Fadi Daou și Dr. Nayla Tabaraîn cartea lor despre ospitalitatea divină. Dialogul inter-religios este un obiectiv intrisec al fundației noastre « Adyan », fundație pe care o reprezentăm.

Demnitatea umană, diversitatea și solidaritatea sunt valori cheie fiind parte integrantă a vieții noastre de zi cu zi. Noi am crescut într-o țară super-pluralistă, cu conflicte care izbucnesc din nimic, unde identitățile religioase și sistemele de credință pot fi mai bine apărate dacă nu se vorbește despre ele. Adyan a creat un spațiu de confort pentru pentru noi, comunitatea sa: o combinație de persoane provenind din toate contextele, culturile, ideologiile, orentările și parcursuri spirituale posibile.

Venind aici, aducem cu noi călătoria noastră cu Adyan, și în același timp individualitatea noastră specifică, deoarece Jamal este un musulman practicant iar eu, Reem, o în căutare de căi spirituale. Am venit aici și pentru a învăța și a crește prin întâlnirile umane, intelectuale și spirituale pe care le vom avea.

« Simplitatea face frumusețea » - așa am putea rezuma experiența noastră la Taizé. Dacă o singură lumânare a putut să aprindă 4000 de alte lumânări săptămâna trecută, înseamnă că dacă privim cu atenție la inima, realitatea, prezența, lumina și darul celuilalt, lumina solidarității noastre spirituale, cu toate diferențele dintre noi, va fi mereu aprinsă... Mulțumesc tuturor!

Vă mulțumesc, dragi prieteni, pentru cuvintele voastre și pentru prezența voastră. Putem să continuăm să ne împărtășim părerile datorită work-shopului pe care îl veți susține mâine, printre altele despre dialogul inter-religios.

Acum, Isaac va citi numele tuturor țărilor prezente la Taizé în această săptămână, care reprezintă o mare diversitate de popoare, iar copilașii vor împărți flori.

 [1]